Portocala și maimuța, vulpea și sacrificiul

Știi bine experimentul acela când unei maimuțele închise într-o cușcă cu zăbrele dese i se oferă din exterior o portocală sub presiunea unei urgențe (de exemplu: dacă nu reușește să tragă portocala în câteva secunde, un îngrijitor va sancționa cu durere orice parte a corpului ieșită în exteriorul cuștii). Maimuța poate băga mâna printre gratii să apuce portocala, dar când vrea s-o bage în interiorul cuștii ca s-o mănânce constată că nu poate trece mâna ei cu tot cu portocala înăuntrul cuștii. Iar din acest moment intervine și presiunea timpului până la pedeapsa inevitabilă dacă nu știm să ne retragem la timp sau să executăm extrem de rapid soluția corectă în situația dată.
Este vorba de alegere, tot timpul și în orice situație. Alegi să rămâi integru sau liniștit, în cazul ăsta retragi mâna goală înapoi în cușcă, sau te zbați să realizezi ceva dificil, din răsputeri și se pot întâmpla două lucruri:
1. reușești să tragi portocala în cușcă, dar o vei zdrobi, va fi deformată sau deteriorată parțial, sau
2. nu vei avea forță sau viteză suficiente s-o tragi, s-o smulgi, printre gratii și vei fi prins și penalizat sau pedepsit de către tutore sau supraveghetor.

O altă fabulă din același registru este cea cu vulpea care și-a prins laba în capcană. Ea are doar două posibilități:
1. să rămână prinsă în cursă și să-și păstreze corpul intact, complet, dar să cadă prizonieră și să-i fie pusă viața în pericol pentru blana ei.
2. să-și roadă laba, să-și sacrifice astfel un membru, să rămână șchioapă, dar să redevină liberă.

O astfel de situație este omniprezentă în viața oricui. Dacă stai să te gândești puțin, ai să vezi că aproape fiecare zi din viața ta conține un astfel de moment. Metaforic.

Dar există și momente importante, decisive pentru viitorul nostru, în care trebuie să acționăm precum în una dintre cele două fabule de mai sus.

Ești pregătit(ă) să lași portocala să cadă? 
Ești gata să suporți biciul?
Vei ști să renunți la o parte din tine pentru libertate?

Grele întrebări! 
Știu. 
Pentru că mi le-am pus și eu cândva.