miercuri, 14 octombrie 2015

Domnii, civilizații și graba

Tot timpul îi vedem pe ”ei”. Ne uităm constant la pai, rareori observăm bârna.

În schimb, noi și ai noștri, ”civilizații”, n-avem nici o problemă să ”ciupim” câte un roșu după ce constant am călcat în picioare galbenul. 

Nu ne deranjează că depășim puțin viteza legală, doar avem mașină puternică, nu?, și astfel să fim imediat ulterior nevoiți să frânăm brusc speriind pietonii pe trecere. 
Iar când cineva vrea să iasă dintr-o parcare sau dintr-un garaj ori dintr-o străduță cu cedează, iar noi oricum suntem aproape staționari în coloană perpendiculari pe ei, nu-i vom lăsa în vecii-vecilor și-n morții mamei lor să iasă sau să treacă și ei. 
Păi ce? Noi suntem proști?

2 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.