1. Nu mai am cu ce. Doamne, îți mulțumesc!
2. Nu mai am de ce și nici pentru ce. Dar, mai ales, nu mai am pentru cine. Mulțumesc feisbucului, din rănile altora am învățat câte ceva.
3. Cele mai puternice amintiri le am în cap, în ochi, în carne, cele mai tari, mai savuroase și mai proaspete sentimente îmi revin din memorie, nu din calculator, nu din telefon.
4. Mai bine mă uit eu pe direct la spectacolul vieții, adulmecând esența naturii cu toate fosele și toți porii, decât să revăd totul mereu înregistrat și fără detaliile pe care ochii, urechile, nasul, gura și pielea mea le pot înregistra.
5. Dacă ceva nu s-a întipărit direct pe retină și de acolo nu și-a găsit cutiuța ei în creierul meu, ne rămânând fixat permanent acolo, nu va avea nici o valoare altădată când îl voi găsi pe vreun telefon, calculator, internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.