sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Sunt.Simt.Fac.Iubesc.Spun.Văd.Înțeleg!

1. Sunt.
2. Simt.
3. Fac.
4. Iubesc.
5. Spun
6. Văd
7. Înțeleg


Înțelegi doar după ce asuzi. Soarta.

Cele șapte verbe corespund celor șapte centre energetice elementare, ele sunt mult mai multe de toate, pornind de la pubis până în frunte. Dar nu despre asta vreau să scriu azi, ci despre devenire, despre evoluție, despre pașii normali, firești, ai dezvoltării și maturizării.

Detaliez așa cum mi-ar fi plăcut să-mi descrie și mie cineva acum vreo zece ani:

1. Ești rod al iubirii, pure sau doar formale - probabil n-ai să afli adevărul acesta niciodată, a doi oameni tineri, cel mai probabil nepregătiți pentru statutul de părinte, și te-ai născut singur, nu te-a împins nimeni afară din burta mamei. Ai și tu un merit, acela că ai acceptat un suflet și ai o misiune pe acest Pământ. Ai ceva de învățat, ceva de ajutat, de rezolvat. Este o adevărată minune să-ți descoperi calea, dar puțini o fac. Eu, de exemplu, n-am găsit-o încă, dar mai caut puțin. Dar cum singur ai venit aici, ține minte bine asta!, tot singur ai să și pleci de aici. Și n-ai să iei nimic cu tine în pământ. Nici prietenii, nici serviciul, nici averea, nici faima, nimic.

2. Imediat după naștere începi să simți mai multe. Și în burtică la mami simțeai câte ceva, estompat, dar acolo era mâncare gratis, băutură gratis, cazare gratis, căldură gratis, protecție gratis. Rai! Când începi să simți, ce favoare!, se relevă frumusețea vieții pe deplin. Viața e frumoasă, dar dură și trece. Repede! Când n-ai să mai simți mare lucru sau nimic, să știi că s-a cam terminat jucăria, te așteaptă eternitatea sau altă misiune în altă parte. E greu, e adevărat, dar trece. E ok să simți orice!


3. Crești pe spinarea alor tăi, dar vine vremea să te apuci și tu de muncă. Faci ce vrei tu, ideal ar fi să-ți și placă ce muncești, începi să-ți produci singur pâinea de zi cu zi. Ar fi bine să te gândești mereu și la ziua de mâine, dar și la refacere și odihnă. Munca înnobilează pe om, dar de ce să dai banii la doctori în după-amiaza vieții?

4. Ți-ai făcut un rost, ai tot ce-ți trebuie să fii oarecum independentă, corpul și mintea încep să dea semnale că sunt în căutarea perechii potrivite cu care să împărtășească frumusețea vieții și cu care să crească împreună, ajutându-se reciproc pe zonele în care celălalt este mai experimentat, mai bun, mai evoluat. Iubesc cu adevărat și constructiv, productiv, doar după ce am și după ce bea apă. Pe stomacul gol s-ar putea să confunzi ghiorlăiturile mațelor cu vuietul sufletului. Majoritatea face această greșeală, tu ieși din turmă, exprimă-te, acum e timpul. Iubește, dar chibzuiește(-te)!

5. Ai învățat, ai produs confort pentru tine și cel de lângă tine, iubești - trăiești o frumoasă poveste de dragoste, acum e timpul să spui și altora rețeta ta de reușită și să descrii calea spre succes. Spui din preaplinul tău, împărtășești informații valoroase, descrii un exemplu de devenire. Unii și scriu, ferice de cei care citesc. Eu am citit când eram în căutarea drumului meu, mulțumesc, încă o dată, celor care prin 2005-2007 scriau pentru plebe. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! Acum spun eu, fii bună și spune și tu.

6. Imediat după ce începi să povestești, să dăruieşti, e fabuloasă acea perioadă!, din întrebările, mirările, răspunsurile, admirativele și oftaturile celorlalți, începi să vezi. Dar vezi viața cu alți ochi, nu cu cei separați de năsucul naiv, ci cu cei din cutiuța din piept. Vezi lucruri pentru prima oară, deși tu le-ai mai vizualizat de sute ori, dar nu le-ai observat, nu le-ai perceput, de fapt, nu le-ai văzut cu adevărat până acum niciodată. 

7. Am ajuns la final. Acum, dacă ai parcurs corect, liniștită și complet, toate treptele de mai sus, ar trebui să înțelegi. Să fii atentă la viață, să fii recunoscătoare pentru tot ce ești, să te mulțumești cu ceea ce ai, chiar să-ți ajungă și mai puțin de atât.
Să fii zâmbitoare, răbdătoare, smerită și tolerantă, ce minune!, asta arată că ai înțeles.

Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
  




Un comentariu:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.