Prima ciorbă

Orez cu lapte am tot făcut, sunt specialist. Mic dejun face orice prințesă pentru alesul inimii ei în prima dimineață reușită de după. 
Azi eu am făcut prima mea mâncare sărată: o ciorbă de pui a-la-grec. Dacă acum trei ani mi-ai fi spus că voi face vreodată ceva de mâncare acasă, singur, fără rețete și fără internet, aș fi râs cu poftă de baliverna ta și-ți întorceam spatele. Nu pierd vremea cu visătorii naivi. 

Să fac asta, prima mea ciorbă, cu doar două telefoane de trei minute și cu două discuții de un minut tete-a-tete cu două persoane care gătesc regulat și cu ce-mi aduceam aminte și eu de la fosta care gătea excelent, recunosc, demonstrează că sunt talentat și în bucătărie. Și modest, normal, mp!

Din acest moment mi se deschid noi perspective. Unele sunt relaxante, voi putea să-mi prepar ceva acasă când poftesc și peste tot este închis sau pur și simplu vreau să experimentez ceva nou făcut în casă. Altele sunt gri spre negre, pentru că a mai căzut un punct nevralgic pentru care m-aș mai fi însurat vreodată. Iubirea venită din mânuțele ei conta. Era o armă pe care o avea și de care eu mă lăsam ”împușcat” cu plăcere. Să te ții acum negocieri și pretenții când eu am s-o aștept și cu casa lună și cu mâncarea caldă și cu totul gata pregătit...

Lăsând poveștile deoparte, iată frumoasa mea primă realizare, care a fost foarte gustoasă, fabuloasă - nu glumesc, te aștept mâine s-o guști, doar că am exagerat puțin cu roșia, pătrunjelul și morcovul, plus că era ușor nesărată: