Ziua 34/365, anul 1/2.
Când doar speri și nu faci nimic, aia e, nu faci nimic.
Speranța este doar așteptarea ca altcineva sau nimeni să facă ceea ce tu nu vrei sau nu poți să faci azi sau acum.
Lenea sau confortul excesiv ar putea fi motivul întârzierii pornirii, a demarajului în trombă.
Să începi să faci ceva ce nu-ți place la început s-ar putea să-ți aducă satisfacții imense ulterior. Sau să te convingă încă o dată că mai bine nu mișcai un pai, e tot aia. De multe ori e mai bine să stai degeaba decât să muncești degeaba. Când stai poți reflecta, chibzui, și căuta și găsi o soluție mai bună.
Mai ții minte vechea vorbă? ”Cine muncește n-are timp să câștige.”
Unii ar spune că-i tot aia. Nu-i tot aia.
E alta.
E cu totul altceva. Dar n-o poți vedea decât cu ochii strâns închiși și cu... ”inimile le avem la Domnul!”
Mai ții minte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.