Să înveți ”joaca” ia timp.
Copiii se joacă natural, simplu, instinctiv.
Reîntoarcerea la naturalețe poate lua timp, dar e calea cea mai sănătoasă către liniște și zâmbet relaxat.
Spui că nu înțelegi ce citești, dar nu te străduiești s-o faci.
E ok.
Joaca e pentru oameni mari, nu pentru copii.
Ne jucăm acum sau când ai să crești mare, copile?
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!