Ziua 93/365, anul 1/2.
Se spune că orice monedă are două fețe, ambele valabile, reprezentând altceva. Și că și viața ar fi făcută din alb și negru, din bun și rău, din sus și jos. Binaritatea clasică.
Eu am mers tot timpul mai departe și spus că există și a treia fațetă:
muchia.Iar dacă îi dai un bobârnac tare, pe acest cant pe care învârtindu-se cu viteză moneda formează o sferă, înțelegi că de fapt sunt patru viziuni. Viziuni am spus, nu vizuini. Dar e același lucru în cazul de față, de acord.
Eu sunt obligat să spun adevărul și înțeleg că în cele mai multe chestiuni ușurele de zi cu zi pentru majoritate nuanțele contează.
EU închei aici: În lucrurile cu adevărat importante ale vieții, pentru cei care înțeleg puțin din etică, morală, echilibru, nu există decât clasica binaritate.
Nu poate fi ”puțin” însărcinată și nici ”merge și așa” sau ”ceofi”.
”Ceofi” nu-i pentru mine.
Și sigur că știu și că 99% nu vor fi de acord nici cu acest text.
E ok, e normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.