Pe loc e noul pas înainte

Să rămâi pe loc poate fi, de multe ori, un mare pas înainte.

Liber şi fericit

Bucuros voi mânca felia de pâine zilnic. Voi mulțumi pentru ea.

Nesincronizări

Eu beau apă, ea mănâncă "orice", că-i (încă) tânără.
Eu merg la sport, ea fanatizează nine2five.

Deslușim viitorul unei relații?

"Relațiile funcționează mai ales când partenerii se aseamănă în patru direcții: sociabilitate, maniere, conştiinciozitate şi sinceritate", asta au observat psi­ho­logii. Iar perechile ajunse la vârsta a treia împărtăşesc aceleaşi sisteme de valori: "Partenerii privesc situaţiile de viaţă într-un mod similar şi le evaluează aproape identic" - autor necunoscut.

Mai jos voi așterne cele trei semne elementare care, în opinia mea, arată cum va merge o relație în viitor sau dacă are sau nu șanse să meargă mai departe. 
Acestea sunt, sau pot fi, chiar indicatori prin care putem cunoaște calitatea unei relații.

La service cu dragostea de demult

Actuala mașină are deja doi ani în curtea mea. E remarcabil pentru ea, dar și pentru mine. Este o premieră. În general mașinile plecau cam la un an, maxim un an și jumătate. Unele nu prindeau nici șase luni.

Sărut fericit

O mare fericire poate fi şi electronică. 

Partenerul ca oglindă

O bună prietenă, din garda veche, mi se plângea zilele trecute că este siderată de alegerea fostului ei prieten de care s-a despărțit de curând. Despre care prieten eu am spus mereu, și pentru asta am fost aspru beștelit de fiecare dată de mai mulți din grupul lărgit de prieteni, că este un tip cel mult modest, dacă nu chiar un ratat, chiar dacă are funcție, bani și avere. 
Ea era mirată că el a ales s-o părăsească, aparent fără motiv și într-un timp extrem de scurt, după foarte mulți ani petrecuți împreună și având planuri de viitor „gârlă” - inclusiv o nuntă..., pentru o ”țoapă” - zice amica mea. Și că această țoapă n-ar fi potrivită pentru el, iar el ar face astfel o greșeală. Eu i-am mai precizat, încă o dată, că acea nouă doamnă din viața dobitocului este perfect potrivită pentru el. De aici au reînceput discuțiile aprinse...

Speranța

Prea multe dulcegării, ne ia de insulină. Gata, ajunge!
Hai și cu ceva mai blue, de la Svejk citire:

Mă-nțelegi?

Ce-și dorește orișicine și fiecare?

Nu bani, nu mașini, nu glorie, nu case, nu poziție socială. Nu. Nici măcar dragoste. Nu mereu.

Dar ce?

Activ și tonic

Când mă plictisesc, n-am nevoie nici de înghețată, nici de televizor, nici de ciocolată, nici de şaorma.

Decalogul anti-minimalistului

(sau al non-minimalistului, sau, pur și simplu, al lui Gică-contra-minimalismului):

1. Fii mereu activ, neliniștit, agitat, confuz și omniprezent în tot și în toate. Nu rata nimic!

2. Fii egoist. Singurul tău altar să fie persoana ta. Dă-i în plt pe ceilalți.

Mult prea mult

La noi în neam, de sărbătorile mari de peste an, se reuneau familiile în casa bunicilor din partea mamei. Asta se întâmpla la părinții mamei pentru că ai tatei au murit devreme, la începutul anilor 90. 
Erau acolo, la bunicii mei, mereu strânși cei doi frați ai mamei, cu câte doi copii, bunicii, tata, eu, sora mea. Uneori mai veneau niște unchi sau mătuși mai îndepărtate, dar mai rar. Adică minimum 14-16 persoane la fiecare Paște, Crăciun sau Sf. Nicolae (numele bunicului meu). 

Facerea de bine

Cel mai mult îmi place când cineva recomandă unui obez să mănânce nişte fructe şi legume crude mai des, iar supraponderalul răspunde imediat şi înțepat, uşor opărit: 

Piața și puterea dominantă a chiriașilor

Piața actuală este la cheremul chiriașului de peste 5-6 ani, imediat după căderea pieței imobiliare. Chiriașii pot solicita acum locuințe mai bine mobilate, mai bine utilate, mai noi, mai renovate. Ei pot căuta la același preț locuințe de închiriat mult mai aproape de centru. Chiriile în cartierele-dormitor sunt la pământ, iar cele din periferii sunt derizorii. Chiriașul este regele, el are banul acum, iar prețul chiriilor merge în jos.

Măcelul formatorilor de opinie

A fost o dată ca niciodată...

Se adunaseră toți acolo. Erau ziariști, bloggeri, scriitori, filosofi și filozofi, mari formatori de opinie. Era toată crema celor care ar fi putut să scrie sau să spună ceva ca să nu se ajungă la masacrul acesta. Europa ne privea siderată. Toate televiziunile importante de știri transmiteau live. Se repeta un episod identic din urmă cu doar câteva luni, dar atunci fuseseră uciși doar câteva sute de inși.
Și erau în marea lor majoritate politicieni și doar câțiva formatori de opinie.
Acum erau deja mii de cadavre. Și crimele continuau. ”Influencerii” care făcuseră jocurile infractorilor de la putere cădeau unul câte unul. Nimeni nu putea scăpa. Operațiunea fusese planificată, gândită și programată pas cu pas în ani de zile de obidă și furie.

Observ jur-împrejurul meu

Atât. Cu atenție. Cât mai des. Uneori chiar zilnic. Cum am scris și aici.
Dacă aș putea, și mă voi preocupa să fac asta conștient zilnic și mai de în aceeași zi, aș încerca să vizualizez mai bine fiecare lucru sau eveniment de lângă mine. Am realizat că făcând asta mai des, devin mai liniștit, mai calm, mai bun, mai liber, chiar și mai fericit uneori.

Spunem vara că 18 grade este frig.

Imunitatea copilăriei

Săptămânile trecute, dimineața devreme, nepoata mea, M.A., își pregătea rucksack-ul împreună cu maică-sa. Urma să plece într-o excursie de o zi.

Printre altele, au pus în bagaj următoarele:

- șervețele umede

- șervețele uscate

- soluție dezinfectantă pentru mâini

- sticlă de apă

- sticlă de suc

- șervețele speciale pentru ochelari (M. poartă ochelari)

- lichid special cu pulverizator pentru șters ochelarii.

Revederea după 19 ani

Am fost vinerea trecută la întâlnirea programată de mine cu doar două zile înainte. Sunt extrem de fericit pentru că, deși au promis că vin doar șapte-opt persoane, au ajuns până la urmă 13 sau chiar 14. Aproape câți au fost la revederea de 10 ani. Cu Cocky, singurul care juca fotbal la fel de bine ca mine, care a aterizat când lumea pleca și cu John Ross care deși n-a fost invitat, pentru că nimeni n-avea contactul lui, Dumnezeu l-a trimis la o întâlnire chiar în acea zi, chiar la acea oră, chiar în acel loc, cu noi.

M-am bucurat foarte mult că Mițișor a cedat insistențelor mele și a venit. Știu că are un program infernal cu serviciul, cu casa, cu tatăl ei și cu toate celelalte. A făcut un efort considerabil să ajungă, cred că de dragul și gura mea. Cred că dacă n-aș fi rugat-o mult n-ar fi venit vineri seara prin tot orașul aglomerat. Ea a reușit să mă emoționeze atunci, deși poate cele trei ”zâne” care-mi rupseseră frânele în clasa a noua și a zecea din trecut trebuiau s-o facă. Dar viața de aia este frumoasă pentru că-ți oferă surprize atunci când te aștepți mai puțin.