duminică, 1 noiembrie 2015

Morții, circul și portavionul

Observ cum trece și asta. Încet, pe nesimțite, se răcește și intră în uitare. Deja s-au format tabere și se discută și se polemizează pe elemente de detaliu, de finețe. Așa cum s-a întâmplat și cu Siutghiolul, cu Apusenii, cu copii arși în maternitate, cu mineriadele și chiar cu revoluția al cărei dosar a și fost închis.

Noi ne cramponăm de lucruri minore, nesemnificative, în loc să vedem cauzele care au condus la aceste crime. Nici măcar nu observăm faptul că oricând un astfel de eveniment similar se poate întâmpla imediat.

Pozele, de la toate evenimentele mai sus menționate, ar fi trebuit să fie pe toate zidurile până când vinovații plătesc și până când suntem siguri că nu se vor întruni prea curând condițiile ca ele să se repete.

Din păcate, ca de obicei, de 26 de ani, pe noi ne preocupă mereu altceva decât siguranța și viitorul nostru și al copiilor noștri.

Iar revolta noastră este pe Fb, evident, împotriva pozelor, a sataniștilor, a halouinului, a discotecilor, a rockotecilor, a rockerilor...

Ceva e profund greșit aici, dar nimeni nu vede. E ca în povestirea aceea cu portavionul înarmat până în dinți ce trece prin spatele mulțimii ce înfulecă și se uită în partea opusă la circ.

Condoleanțe familiilor.



4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta se întâmplă de 26 de ani. Nu-i nimic nou sub Soarele României.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si in plus, ce e foarte grav, este ca incepem sa dezvoltam imunutate, sa ne cam obisnuim cu "circul" sau chiar cu durerea promovata excesiv, incat ma intreb, daca nu cumva ne indreptam incet si sigur spre o forma de insensibilizare in masa ?!

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.