Găurile negre

De aia se numesc așa pentru că atrag și absorb definitiv toată energia din preajmă. Iar cine a fost prins în vârtejul ei nu prea mai are șanse de scăpare fără pierderi imense.

Deșteptăciunea dăunează grav căsătoriei.

Tot timpul în medie se găsesc numerele mari, gregare și plebea. La extremități sunt doar câțiva, excepțiile, deviațiile statistice. Celebrul Gauss cu clopotul lui, mai ții minte? Parcă în anul doi am făcut pe la statistică sau matematică.

Bărbații deștepți peste medie, citiți, educați, se însoară mai greu și, dacă au făcut greșeala, divorțează rapid și pentru ultima oară. Ei se însoară greu sau niciodată pentru că le lipsește acea agresivitate animalică specifică joasei spețe pe care femeile medii-low o găsesc atractivă și sexy și căreia îi cedează mai repede și fără pretenții.

Prima ciorbă

Orez cu lapte am tot făcut, sunt specialist. Mic dejun face orice prințesă pentru alesul inimii ei în prima dimineață reușită de după. 
Azi eu am făcut prima mea mâncare sărată: o ciorbă de pui a-la-grec. Dacă acum trei ani mi-ai fi spus că voi face vreodată ceva de mâncare acasă, singur, fără rețete și fără internet, aș fi râs cu poftă de baliverna ta și-ți întorceam spatele. Nu pierd vremea cu visătorii naivi. 

Bănci. Cazinouri. Farmacii.

Parterul blocurilor și majoritatea spațiilor comerciale stradale erau pe vremuri dominate de utilitatea practică de zi cu zi. Găseai de mâncare, de îmbrăcare, de distracție, de citit-scris-învățat (chiar așa, care a mai văzut vreo librărie de cartier în ultimii zece ani? - eu aveam trei în zonă și toate s-au închis în primii ani 2000). Acum toate aceste au fost preluate de supermarketuri, mall-uri, on-line.

Tu și veverița

Atunci când te mai socotești mare, tare și puternic că spargi o nucă cu mâinile goale și-i mânânci triumfător miezul (mânca-i-ai miezul mai des!, mp!) să-ți aduci aminte că orice sciuridă de jumătate de kilogram poate face același lucru și nu se dă mare cu asta. 

Calculează-te TU bine înainte.

Să te cunoști tu pe tine bine și foarte bine este imens de valoros. Nimic altceva n-ar trebui să te preocupe înainte de a ști foarte bine cine ești, ce poți, ce știi, ce iubești și cât poți duce. Niciodată să nu uiți nici de unde ai plecat. Am scris puțin din experiența mea aici.

Înainte să intri într-o afacere, cred că ar fi bine să cunoști bine și foarte bine domeniul în care urmează să investești. Ideal ar fi să stăpânești perfect, atât cât se poate, zona respectivă de business.

Să te simți bine. Orice ai...

...face. Orice ai avea. Orice ai fi. Sau oricine ai fi.

Asta cred că este rețeta fericirii pe termen lung. Altă rețetă, că-s mai multe.

De ceva luni de zile n-am mai făcut yoga, nici singur și nici ghidat. Nici măcar teleghidat. Am fost prins anul acesta cu evenimente și proiecte mult peste puterile și nevoile mele, am încercat să ajut pe alții pierzându-mă pe mine. Cum recunoștință și mulțumiri trebuie să aștepți doar de la Doamne-Doamne, niciodată de la oameni, am plâns câteva zile și m-am repus pe șine pe vechiul drum.

Hasta la vista, Facebook!

De peste o săptămână am dezactivat și conturile de feisbuc. Până acum totul a mers conform planului de aici. Nu știu dacă am făcut bine sau rău, timpul va da răspunsurile exacte foarte curând.

Eu știu sigur că, după detașarea și îndepărtarea de Facebook din ultimele luni, acum am:

”Jumătatea ta este doar una.”

Când o afacere se închide în pierdere, cu sau fără vina mea, pe mine nu mă miră și nici nu mă afectează eșecul și irosirea banilor sau a oportunităților de creștere sau revenire. De cele mai multe ori mă necăjește atitudinea celui pe care am vrut să-l ajut și, făcând după capul lui, am pierdut amândoi. Ar trebui să mă supăr pe mine. Știi aia cu facerea de bine?

Fiecare oferă ceea ce are mai bun și mai abundent.

În anii 60-70 femeile luptau să-și promoveze creierul și sufletul. Nu mai voiau la cratiță, la crescut de copii, doreau să fie apreciate pentru intelectul lor și să-și facă un rost în viață și prin folosirea capului de sus și, implicit, a blândeții, gingășiei, calinității, nu doar a forței brute și a corpurilor per-se. Flower-power movement! 

Fericirea făcută manual sau cmmmc

Rezultatele tale vor fi mereu suma și/sau înmulțirea eforturilor, răbdării, viziunii corecte, strictei discipline și a sacrificiilor făcute. Nu le poți avea în viață pe toate. Știi ce se întâmplă când vrei să cari luând în pripă trei pepeni, nu?

Orașe. Cetăți. Redute. Exterioare.

Plimbarea peste tot, cunoașterea a tot, frecventarea a tot și toate, vizionarea a multe, această acțiune constantă în exterior, deseori nestăpânită, este o sabie cu două tăișuri: te poți simți bine pe moment, dar dacă nu te ancorezi în rezultate, pe viitor, va fi destul de pierzător.

Tu pe cine îmbogățești?

Tu știi cui îi faci mâna mare și pe cine faci bogat în timp ce tu, în cel mai fericit caz, stagnezi sau treci de la un an la altul pe credit?
Nu?
N-are nimic.
E ok.
Nici eu nu știam acum vreo zece ani, dar am citit câte ceva, am mai stat puțin pe gânduri, am vorbit cu unul și cu altul și apoi m-am reorganizat și m-am restructurat.
N-a fost deloc ușor, dimpotrivă, recunosc!, dar merită fiecare efort și renunțare.

Curaj, inconștiență sau prostie?

S-ar putea ca eu să nu mai înțeleg distracția și să nu mai văd cum trebuie curajul:

Nu motivația, ci concentrarea!

La tinerețe vrei să te plimbi. E normal. Ai energie de consumat și nu știi cum s-o investești eficient și profitabil pentru tine și viitorul tău. Nici părinții n-au știut, cum să te învețe ceva bun pe tine? Clasica ”Distrează-te, maică, că o viață ai...!” a făcut ravagii în ultimii douăzeci-treizeci de ani și a prins bine inclusiv decrețeilor. Îhî, foarte bine! Stai să-i vezi când or ieși la pensie. 
Facturile se plătesc cu distracții, așa te-au învățat ai tăi, nu?!?
Alții vor profita de tine, fii pe pace, nu scapă nimeni de jug, dar tu nu vei afla asta decât peste două-trei decenii sau niciodată. Cel mai probabil niciodată, așa se întâmplă cu 99% dintre noi. Uită-te la părinții și bunicii tăi și vei înțelege mai bine ce-i cu tine.

Tu la ce ai visat?

Mai visezi mult? Ai tot ce-ți trebuie și chiar mai mult de atât. Dacă ai reuși să te detașezi de lupta oarbă și sterilă de zi cu zi, să te oprești puțin și să stai doar tu cu tine, sau tu cu mine - așa cum vrei, ai să realizezi că viața ți-a dăruit mai multă frumusețe, avere și libertate decât ai sperat vreodată să ai.

În ultimii doi-trei ani am avut dese momente când eram nemulțumit de mine și de realizările mele. Am scris de mai multe ori despre asta și nu m-am vindecat nici așa. Cei din jurul meu îmi spun să nu-mi mai fac atâtea griji și să nu mai fiu așa pretențios și aspru cu mine. Că ar fi ok să fiu mai îngăduitor, că e foarte bine așa cum sunt și că sunt perfect fix așa cum îs.