Să fii tată pentru cineva care n-a avut tată este o artă.
Să fii tată pentru cineva care a avut tată, dar nu a fost tătic, ci un pămpălău, este o artă dusă la extrem rafinamentului.
Să fii tată pentru cineva care nici n-a avut tată sau avut, dar a fost un copil la fel ca în cazul al doilea, n-a avut nici frate, n-a avut nici modele de masculinitate pe lângă el, dar își dorește cu adevărat să guste din puterea autentică a unui vieți trăite masculin, pe deplin, abia asta este o piatră de încercare: un proiect colosal și o aventură pe care puțini în viață o pot avea, o pot savura și o pot oferi celorlalți.
Să fii tată pentru cineva care a avut tată, dar nu a fost tătic, ci un pămpălău, este o artă dusă la extrem rafinamentului.
Să fii tată pentru cineva care nici n-a avut tată sau avut, dar a fost un copil la fel ca în cazul al doilea, n-a avut nici frate, n-a avut nici modele de masculinitate pe lângă el, dar își dorește cu adevărat să guste din puterea autentică a unui vieți trăite masculin, pe deplin, abia asta este o piatră de încercare: un proiect colosal și o aventură pe care puțini în viață o pot avea, o pot savura și o pot oferi celorlalți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.