vineri, 5 iunie 2020

Nasdaq highs, easy life și dimineața devreme

America are peste 40 de milioane de șomeri doar de la începutul pandemiei. În Europa este același dezastru în piața muncii. Ce contează? Bursele ating noi maxime istorice și euforia este la cote nemaivăzute de decenii.

Protestele de stradă se întețesc și în USA și încep ușor și în Europa. Ce contează? Oamenii sunt veseli, cheltuie din nou exuberant, au revenit la viața dinainte ca și cum nimic grav nu s-ar fi întâmplat din punct de vedere structural economic și psihologic. Cei mai mulți au impresia că vrăjeala cu coronavirusul a fost ”ce e mai rău” și că ” a trecut”. Nope! Nici vorbă.

Cred că era prin 2007, la sfârșit, după Lehman Brothers, sau prin primele luni ale lui 2008, când lumea era cumva într-o transă similară. Este adevărat că la noi a venit cam peste vreun an șocul, dar știu că țineam un blog cu postări imobiliare, economice, financiare, monetare și nimeni nu credea. Dar au venit anii de criză globală profundă și mulți s-au ”curățat” atunci, unii ne mai reușind să-și revină niciodată. Câțiva au făcut nefăcute, alții s-au spânzurat, unii au făcut ceea ce nimeni nu credea posibil.

Ce va fi acum?
Habar n-am.
Am tot înregistrat care este opinia mea, am scris și am postat și pe youtube.
Alții spun că magnitudinea crizei ce va veni este imposibil de prezis, dar la cote astronomice.
Totuși, ciudat, nimeni nu se teme, nimeni nu se pregătește, toată lumea e relaxată.
De parcă 2021 este un rai așteptat, nu un zid cu migală construit.
Ok!

Știu că pe nimeni nu interesează subiectul acesta.

Dar știm bine că nici o femeie nu mai este așa urâtă la patru dimineața și mai știm și mai bine că nucile în octombrie-noiembrie sunt gata, dar primăvara la munte ține cam până prin mai. Aici sunt friguroase care pornesc sobele și prin iunie.
Dar mai știm că numai cei pierzători așteaptă până la patru dimineața, iar și mai bine știm că se poate pensiona un om până în treizeci de ani, dar sub un procent reușesc. Ceilalți trăiesc vieți de sclavi în cuști aurite cu cătușe de argint de care sunt foarte mândri.






2 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.