marți, 30 iunie 2020

Libertatea profundă. Da și nu, sclavia modernă.

99% dintre oameni nu sunt și nu pot fi niciodată liberi. E ok. Așa a fost dintotdeauna, așa este și azi, așa trebuie să fie și, culmea!, ei sunt mulțumiți și liniștiți cu asta. Pe cei mai mulți nici nu-i interesează nimic mai mult decât zgarda de firmă, lesa electronică telescopică și blidul zilnic împins cu piciorul de către stăpânire.

Ca să poți să fii liber, cu adevărat liber, nu trebuie să te atașezi definitiv și profund de nimic. 
Nici de lucruri, nici de contexte, nici de oameni, nici de locuri. 
Ca să poți să fii cu adevărat liber, ca să poți să fii cu adevărat proprietarul vieții tale, trebuie să poți în orice moment să lași tot ceea ce ai și să pleci. 
Dacă nu poți părăsi un anumit loc sau un anumit context sau o anumită stare sau un anumit personaj, om sau animal, un obiect sau o construcție, atunci acestea pe care nu le poți părăsi sunt proprietarii destinului tău. 

Tu ești sclavul lucrurilor, obiectelor, situațiilor, oamenilor pe care nu îi poți părăsi în secunda doi. 
Altfel spus: dacă nu poți spune NU. Să spui NU ferm, răspicat, instantaneu, inamovibil.
Dacă nu poți spune NU, de fapt, spui DA sclaviei moderne.

Libertatea adevărată este atunci când nu ai nevoie de nimeni și de nimic pentru a fi ceea ce ești și pentru a fi mulțumit, zâmbitor și liniștit în orice clipă îți dorești.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.