Valoarea nu vine doar din ceea ce oferi. Vine și din ceea ce protejezi.
Una dintre cele mai interesante lecții pe care economia o oferă relațiilor umane este aceasta: valoarea este influențată de două lucruri: utilitate și raritate.
Apa este indispensabilă vieții. Diamantul nu. Și totuși diamantul valorează mai mult, pentru că este rar. Același mecanism apare, uneori, și în relațiile dintre oameni.
Mulți încearcă să devină indispensabili. Sunt mereu disponibili. Răspund imediat. Rezolvă orice problemă. Renunță la propriul program pentru programul altcuiva. Devin extrem de utili. Dar, fără să-și dea seama, devin și complet previzibili. Iar ceea ce este disponibil permanent ajunge, în timp, să fie perceput ca firesc, nu ca valoros.
Am observat de multe ori că respectul începe acolo unde apar limitele. Nu limite ridicate din orgoliu. Ci din respect față de propriul timp, propria energie și propriile priorități. Oamenii maturi nu dispar pentru a crea anxietate. Nu joacă jocuri psihologice. Pur și simplu au o viață pe care nu o abandonează pentru a demonstra că sunt importanți. Paradoxal, tocmai această autonomie îi face mai interesanți.
În business observ exact același principiu. Companiile și liderii care spun „da” tuturor ajung, de multe ori, să nu mai fie apreciați de nimeni. Cei care își aleg atent proiectele, colaborările și timpul transmit un mesaj puternic:
Valoarea lor nu vine din disponibilitate nelimitată, ci din discernământul cu care își folosesc resursele.
Disponibilitatea construiește încredere. Dar limitele construiesc respect. Iar relațiile solide au nevoie de amândouă.
În cele din urmă, cea mai valoroasă resursă pe care o ai nu este timpul. Este atenția pe care alegi cui o oferi.
P.S.
Elimină zgomotul. Construiește valoare. Condu clar.
#ExecutiveClarity
#Leadership #DecisionMaking #SelfLeadership #Boundaries #PersonalLeadership #ExecutivePresence #ClarityBeforeAction
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!