duminică, 1 aprilie 2018

Când ești deprimat și crezi că totul ți se cuvine

Și eu când eram tânăr consideram că ”mi se cuvine”. Că ”am dreptul”. Că ”trebuie”. Viața m-a învățat cu luxații, arsuri, entorse, rupturi și fracturi plus mii de  vânătăi, pe interior cele mai multe, că lucrurile nu stau chiar așa și-i mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru această lecție colosală.

 Eu nu pot scrie exact ce cred despre ce ți se cuvine ție, sunt prea fin și prea civilizat ca să fac asta aici. Ți-aș spune față în față, nu la ureche, că de fapt ”nu ți se cuvine” nimic pe Pământul ăsta magnific. De drept, dacă stăm strâmb și judecăm limpede, consider că ți se cuvine o pulă. Atât și nimic mai mult. Pe cuvânt! 
Vei vedea că am perfectă dreptate cât de curând, nu râde ca proasta la râmă.
Când ești deprimat și crezi că totul ți se cuvine citește și tu ”Amintiri din pribegie” a lui Djuvara sau ”Alexis Zorba” a lui Kazantzakis. Nu vei regreta nici un minut investit în aceste două lecturi, promit. Vei înțelege că ceea ce ai deja este arhisuficient și că ar trebui să fii fericit cu exact ceea ce ai și ceea ce ești acum.

 Cel mai bine, asta este recomandarea mea de suflet, și pentru care am scris textul acesta cam lung, te rog citește ”Arhipelagul Gulag” al lui Soljenițîn. Este cea mai bună terapie în solitudine, acasă la tine, în confortul și căldura căminul tău. Plus că este și cea mai ieftină formă de terapie și pe care o poți relua, gratis, oricând. Citind ”Arhipelagul” nu-ți va trece doar depresia instant, dar s-ar putea să vezi cu alți ochi viața ta de căcat în care te complaci ca vita și să observi norocul chior pe care-l ai pur și simplu, fără ca să ai nici cel mai mic merit sau aport la el.

 Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
Va fi bine! 
Promit.

Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)