miercuri, 11 aprilie 2018

Pâinea n-are vină

Copil fiind în anii comunismului eram trimis să cumpăr pâine. Luam cam trei-patru bucăți franzele albe și erau mereu proaspete, calde. O jumătate de pâine, cel puțin, o mâncam goală până acasă, adică în aproximativ trei-cinci minute de mers pe jos. Era o imensă plăcere să mănânci pâine albă goală proaspătă. Și eram slab ca un ogar afgan și așa am rămas până la vreo douăzecișișapte de ani.

Astăzi unor copii li se dă pâine cu porția, cu felia, doar la anumite mese și cu zile de pauză. Unora li se interzice definitiv mâncatul de pâine albă. 
Mulți copii în 2016 au probleme cu greutatea și diverse afecțiuni interne la vârste fragede, afecțiuni care celor din generația mea li se păreau anormale și erau extrem de rare în anii 80.

Pâinea să fie de vină? 
Mult hulita pâine a lui Ceaușescu era mai bună decât cele de azi?
Sau problema este, de fapt, în altă parte?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să--i) dai."
Mulțumesc.