vineri, 17 iulie 2020

Surd să fii, noroc să ai!

Uneori e bine să n-auzi o replică, o vorbă rea. Sau măcar să te faci că n-ai auzit-o. Te întorci și pleci. Definitiv.

Da, mai bine tare de-o ureche decât în două blegi.
E bine să asculți răbdător doar pe cine are bunătatea dorinței de a înțelege și găsi o cale de rezolvare agreabilă ambelor părți.
Să n-auzi majoritatea ignorând-o constant e sănătos și productiv.




Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

Max

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!