Corupția ca un cancer

Oameni mult mai deștepți și mai informați decât mine fac diverse scenarii și aduc diverse explicații. Ei propun o grămadă de soluții acestui flagel ce a cuprins România în ultimii 25 de ani. Văd o preocupare a multora pentru acest subiect și o ignorare a altora cel puțin la fel de importante. 
Eu voi fi mai puțin detaliat. Scriu mai simplist, mai la obiect. La final voi face și eu o (singură) propunere.

Sunt o grămadă de întrebări în preambul:

Gelozia-i boală grea

Dar curabilă. Cu puțin efort şi concentrare. Și puțin creier, bineînțeles. Dar îți sugerez să scapi urgent și definitiv de ea. Dacă vrei să ai o viață mai liniștită și des zâmbitoare.

Iată povestea scurtă:

Maimuțele

Cu accent pe penultima silabă. Ce face unul, să facă to(n)ți!
Se spune că imitația, prin copierea unor atitudini, gesturi sau acțiuni, este una dintre cele mai directe forme de a complimenta, a măguli sau a flata pe cineva. Chiar, sau mai ales, în absență.

M-am apucat de sport când nimeni nu era interesat de asta. Încă din copilărie, când alții încă se jucau prin nisip. Apoi s-au apucat de sport mai mulți. Mai mult sau mai puțin. Dar mi-a plăcut punerea lor în mișcare. Chiar dacă mânați de spaima kilogramelor în plus sau a ”concurenței din piață”.

Ziua îndrăgostiților. Serios?

Am iubit două femei teribil de mult în viața mea. Cu una, I., am fost într-o relație destul de scurtă, vreo patru ani și jumătate - aproximativ, dar a fost prima mea iubire și poate cea mai intensă. Cu cea de-a doua, C., am fost vreo treisprezece sau patrusprezece ani împreună și nimeni nu știe dacă nu cumva mai suntem încă. Eu nu știu ce să zic, cred că s-a terminat demult. Dar asta este o altă discuție. Iar acești ani petrecuți împreună au fost cei mai frumoși, productivi și veseli ani din viața mea. Am iubit-o cum nu credeam că voi mai fi în stare după prima mea dragoste, dar ea mi-a dovedit, cu răbdare și înțelegere, că mereu este loc pentru o nouă poveste de dragoste. Am realizat cu această femeie aproape tot ce mi-am dorit și mi-am sau ne-am propus. O piesă rară, deosebită. Nu cred că voi mai găsi curând ceva de acelaşi calibru.

Restul relațiilor sunt de ignorat, chiar neglijabile, au venit și au plecat când au vrut ele. Nu le-a forțat și reținut nimeni peste justa măsură. Care este diferența, una dintre ele, între primele două femei extraordinare și celelalte pe care soarta mi le-a scos în cale?

Liniște și pace

Erau buni prieteni. Se cunoșteau din copilărie, au locuit în același bloc, la scări diferite.
Au făcut grădinița împreună, școala primară împreună, au stat pe gânduri unde să dea la liceu. Au hotărât să dea la un liceu faimos în vremea respectivă și unde se intra greu. Dar au reușit amândoi și s-au văzut chiar colegi de clasă. Evident că automat și de bancă.
Mergeau împreună la petreceri. Făceau sport împreună.
Împărțeau aproape totul. Chiar și domnișoare.

La un moment dat unul a intrat la facultate. La stat. Celălalt a căzut. A intrat în toamnă la una privată. Dar legătura dintre ei n-a mai fost niciodată la fel din dorința şi hotărârea, niciodată expuse sau explicate, ale viitorului mare director din industria hotelieră. Ba chiar după câțiva ani, foarte puțini, prietenia lor s-a rupt de tot. E greu să admiți că nu există egalitate permanentă în tot și în toate. Şi că poate unii sunt doar mai norocoşi.
Vine o vreme când apele se separă. Şi e bine că este aşa.