Pierderile din investițiile pripite sunt cele mai valoroase lecții, dacă faci totul ca acea greșeală să nu se mai repete.
Și eu am pierdut de curând o sumă frumușică într-o investiție extrem de riscantă făcută în ultimii doi ani. De ce am înregistrat această pierdere colosală?
Sunt multe de spus, dar important este s-o iei pas cu pas pe urmele erorii. Să înveți unde, când și cum ai greșit este neprețuit.
Primul pas spre îndreptarea greșelii este recunoașterea și acceptarea ei.
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.
Sunt mai mulți factori care au concurat la dezastrul previzibil din primele luni, dar eu îi voi enumera doar pe cei mai importanți, care sunt și păcate mari în același timp:
1. Graba: insuficienta studiere a pieței și a pericolelor specifice instrumentelor investiționale.
2. Lăcomia: am plusat când nava a început să ia apă, în loc să închid imediat pozițiile când era evident că trendul se schimbase și pierderile erau încă mici. Trebuia atunci să-mi iau bocceluța și să merg mai departe.
3. Aroganța, mândria: m-am crezut invincibil, prea deștept, atoateștiutor, atoaterezolvator și știm foarte bine că domnia și prostia se plătesc.
4. Nerăbdarea: am intrat prea repede, am ieșit prematur a doua oară, am vrut rezultate repede, prea repede, am uitat că răbdarea este ingredientul principal în majoritatea proiectelor de valoare, de viitor.
Da, se aplică și în relațiile personale, fie ele de familie, de serviciu, dar mai ales în acelea delicate și sensibile sentimental-amoroase.
Și eu am pierdut de curând o sumă frumușică într-o investiție extrem de riscantă făcută în ultimii doi ani. De ce am înregistrat această pierdere colosală?
Sunt multe de spus, dar important este s-o iei pas cu pas pe urmele erorii. Să înveți unde, când și cum ai greșit este neprețuit.
Primul pas spre îndreptarea greșelii este recunoașterea și acceptarea ei.
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.
Sunt mai mulți factori care au concurat la dezastrul previzibil din primele luni, dar eu îi voi enumera doar pe cei mai importanți, care sunt și păcate mari în același timp:
1. Graba: insuficienta studiere a pieței și a pericolelor specifice instrumentelor investiționale.
2. Lăcomia: am plusat când nava a început să ia apă, în loc să închid imediat pozițiile când era evident că trendul se schimbase și pierderile erau încă mici. Trebuia atunci să-mi iau bocceluța și să merg mai departe.
3. Aroganța, mândria: m-am crezut invincibil, prea deștept, atoateștiutor, atoaterezolvator și știm foarte bine că domnia și prostia se plătesc.
4. Nerăbdarea: am intrat prea repede, am ieșit prematur a doua oară, am vrut rezultate repede, prea repede, am uitat că răbdarea este ingredientul principal în majoritatea proiectelor de valoare, de viitor.
Da, se aplică și în relațiile personale, fie ele de familie, de serviciu, dar mai ales în acelea delicate și sensibile sentimental-amoroase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.