O (re)fac eu astăzi, pentru mine, dar sunt sigur că-ți va folosi cu asupra de măsură și ție.
Sunt valabile în orice domeniu nou vrei să te dezvolți sau să aplici pentru deschiderea orizonturilor.
Prima treaptă a oricărui învățăcel este ”Incompetența ignorantă”. Nu știi că nu știi. Te uiți la ceva ce vrei să faci și ți se pare că-i ușor și că oricine poate reuși și face performanță. Încerci, pare distractiv, deși nu-ți ies prea multe sau mai nimic. Faci lucrurile din instinct, natural, ești vesel, dar ratezi majoritatea lecțiilor sau victoriilor. Această etapă este scurtă dacă ești pasionat de domeniu, poate dura toată viața dacă ești ignorant din principiu.
A doua treaptă este ”Incompetența conștientă”. Trece timpul, tot nu te pricepi, dar barem începi să-ți dai seama că nu te pricepi și că de aia n-ai succes în domeniu. Aici începe durerea. Realizezi și constientizezi că nu știi. Nu știi ce să faci și cum să faci ca să izbândești. Te apuci și cauți informații utile, profesori valoroși, decizi că trebuie să te apuci mai întâi de studiu și ulterior de practică. Această etapă poate dura între minim un-doi ani sau celebrele peste zece-douăsprezece mii de ore de studiu și practică și câteva decenii, depinde de intelect, pasiune, granulație.
A treia treaptă este cea de ”Competent conștient”. Știi că știi, știi ce știi, ești sigur pe tine și pe ceea ce faci. Urmezi regulile, rutina, disciplina, faci pas cu pas ceea ce trebuie făcut și când trebuie făcut. Dar te gândești constant la ceea ce faci, ești atent la ceea ce ai de făcut. Adică: la sport sau la dans, de exemplu, sau la cântatul la un instrument, în această etapă, ești atent la pași, la numărătoare, calculezi și bați mental pașii/notele. Dacă îți pierzi concentrarea sau atenția o secundă ratezi exercițiul, figura, ieși din schemă, sari ritmul, pierzi melodia.
Ești bun la ceea ce faci, dar totul este în cap, calculat, meticulos, metodic, trudit. Dar de vei continua să practici și/sau să exersezi vei ajunge curând la zona raiului specialiștilor, ultima treaptă, cea mai înaltă:
A patra treaptă și ultima este ”Competent inconștient”. Este nivelul la care ești tu însuți fără să-ți mai pese de nimeni și de nimic. Nu mai urmezi nici o rutină, nu mai ești atent la nici un ritm, cadență, regulă, etapă și doar plutești dus de val. Mergi cu ”vibe”-ul, cu energia. Nu mai acționezi cu creierul, corpul este mișcat de o forță supranaturală care te poartă exact acolo unde trebuie și când trebuie. ”Simți” ce trebuie să faci mai repede decât să te gândești la ce știi că ar trebui să faci.
Acest text nu este despre învățare, nici măcar despre trepte. Este despre exact ceea ce intuiești și tu, copile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.