Rochițar torid topit

Bine, bine, recunosc! Nu sunt chiar fustangiu. Nu d-ăla veritabil. Cel puțin nu vara.

Taie din ele, nu băga ca înecatul!

De cheltuieli vorbesc aici. Da, ar fi super să găsești puterea să tai din ele.
Și cred că este bine să nu bagi muncă, valabil la orice altceva, precum înecatul. Tot ce-i prea mult strică. Dar tu știi asta deja.

Erau prieteni din copilărie. Se cunoșteau foarte bine unul pe celălalt. Și-au petrecut mare parte din timp împreună, au învățat cam aceeași școli, au atins aproximativ aceleași poziții de management în corporații, au avut cam același genuri de afaceri pe care le-au încercat, au câștigat mai mereu cam aceeași bani în viață, dar unul a agonisit imobile și zâmbete pe buze în timp ce celălalt a cheltuit într-o veselie pe haine scumpe, vacanțe în locurile cele mai exotice, femeile cele mai atrăgătoare și mașinile cu cei mai mulți cai. Acum, ”mână largă” are o nevastă drăguță, nu manechin, dar drăguță - am zis, care-l întreabă zilnic, mai în glumă, mai în serios: 

Noi, ai noștri

De ce nu mă cert și nu intru în polemici inutile cu cei care atacă și/sau resping sau ironizează gratuit și fără argumente orice idee sau stil de viață propus de către cineva? 

Sunt alții mai meseriaşi. Şi incognito

Nu mă mai miră şi nici nu mă mai deranjează faptul că eu sunt golan, fustangiu şi ostentativ uneori. Cred că m-am cam obişnuit cu viruşii. Şi chiar aşa: cum altfel să fiu...?!?

Ciudat, distractiv şi interesant este atunci când constat, cu bucurie, că există bărbați "cuminți", "de casă",  care îmi dau "clasă". 
Lecțiile le-am luat deja. Eu. Sper că și ea.

Nu scapă niciunul

- Râzi tu, râzi, Harap Alb, dar nu este râsul tău.
- Dar eu sunt Negru.
- Vei albi curând, nu te-nfoia aşa.