Orașe. Cetăți. Redute. Exterioare.

Plimbarea peste tot, cunoașterea a tot, frecventarea a tot și toate, vizionarea a multe, această acțiune constantă în exterior, deseori nestăpânită, este o sabie cu două tăișuri: te poți simți bine pe moment, dar dacă nu te ancorezi în rezultate, pe viitor, va fi destul de pierzător.

Tu pe cine îmbogățești?

Tu știi cui îi faci mâna mare și pe cine faci bogat în timp ce tu, în cel mai fericit caz, stagnezi sau treci de la un an la altul pe credit?
Nu?
N-are nimic.
E ok.
Nici eu nu știam acum vreo zece ani, dar am citit câte ceva, am mai stat puțin pe gânduri, am vorbit cu unul și cu altul și apoi m-am reorganizat și m-am restructurat.
N-a fost deloc ușor, dimpotrivă, recunosc!, dar merită fiecare efort și renunțare.

Curaj, inconștiență sau prostie?

S-ar putea ca eu să nu mai înțeleg distracția și să nu mai văd cum trebuie curajul:

Nu motivația, ci concentrarea!

La tinerețe vrei să te plimbi. E normal. Ai energie de consumat și nu știi cum s-o investești eficient și profitabil pentru tine și viitorul tău. Nici părinții n-au știut, cum să te învețe ceva bun pe tine? Clasica ”Distrează-te, maică, că o viață ai...!” a făcut ravagii în ultimii douăzeci-treizeci de ani și a prins bine inclusiv decrețeilor. Îhî, foarte bine! Stai să-i vezi când or ieși la pensie. 
Facturile se plătesc cu distracții, așa te-au învățat ai tăi, nu?!?
Alții vor profita de tine, fii pe pace, nu scapă nimeni de jug, dar tu nu vei afla asta decât peste două-trei decenii sau niciodată. Cel mai probabil niciodată, așa se întâmplă cu 99% dintre noi. Uită-te la părinții și bunicii tăi și vei înțelege mai bine ce-i cu tine.

Tu la ce ai visat?

Mai visezi mult? Ai tot ce-ți trebuie și chiar mai mult de atât. Dacă ai reuși să te detașezi de lupta oarbă și sterilă de zi cu zi, să te oprești puțin și să stai doar tu cu tine, sau tu cu mine - așa cum vrei, ai să realizezi că viața ți-a dăruit mai multă frumusețe, avere și libertate decât ai sperat vreodată să ai.

În ultimii doi-trei ani am avut dese momente când eram nemulțumit de mine și de realizările mele. Am scris de mai multe ori despre asta și nu m-am vindecat nici așa. Cei din jurul meu îmi spun să nu-mi mai fac atâtea griji și să nu mai fiu așa pretențios și aspru cu mine. Că ar fi ok să fiu mai îngăduitor, că e foarte bine așa cum sunt și că sunt perfect fix așa cum îs.