Să-i dai cuiva libertatea de a pleca este poate cea mai pură dovadă şi declarație de afecțiune.
N-am cunoscut niciodată cățel fericit legat în lanț. Dar am văzut fericire imensă pe chipul și trupul multor căței scăpați din lesă sau din zgardă. Unii au rupt-o la fugă și n-au mai revenit, puțini sunt cei care, din comoditatea blidului zilnic, s-au mai întors la jug.
E greu de crezut că există cineva care să fie cu adevărat mulțumit purtând ochelari de cal și zgardă de aur. De ce ai pune persoanei iubite așa ceva? Oare chiar e persoana iubită? Oare chiar crezi că va dura la nesfârșit tunelul acesta obscur în care-o ții?
Observ în ultimele luni o adevărată modă pe afară, în SUA și în Germania, dar știu două cupluri și în Ro. Este moda amantului oficial sau a amantei oficiale, declarate și asumate de către toată lumea. Fericirea căminului, acea casă de piatră, trebuie cumva prezervată. Rezervată. Dar oare, în aceste condiții, la vedere, mai există oare fericire? Și câte straturi de ipocrizie și cinism, învelite într-un aluat dens de materialism și egoism, există acolo?
Există cai ce zburdă liberi pe câmpii, niciodată înhămați sau înșeuați, și cai ce trag la căruță sau merg în buiestru zi de zi. Evident că fiecare are fericirea lui. Nu există nimic absolut.
Există pisici ce merg libere pe toate acoperișurile posibile și imposibile și pisici ce nu ies din casă nici pe hol sau în curte.
Un mix bun chiar nu putem găsi?
Simt că examenul cel mai dur și mai valid al unei relații, de orice fel, nu doar amoroase, este acesta: să lași pe celălalt partener liber, dacă asta vrea sau pare că ar avea nevoie, așteptând în liniște confirmarea timpului asupra relației voastre.
N-am cunoscut niciodată cățel fericit legat în lanț. Dar am văzut fericire imensă pe chipul și trupul multor căței scăpați din lesă sau din zgardă. Unii au rupt-o la fugă și n-au mai revenit, puțini sunt cei care, din comoditatea blidului zilnic, s-au mai întors la jug.
E greu de crezut că există cineva care să fie cu adevărat mulțumit purtând ochelari de cal și zgardă de aur. De ce ai pune persoanei iubite așa ceva? Oare chiar e persoana iubită? Oare chiar crezi că va dura la nesfârșit tunelul acesta obscur în care-o ții?
Observ în ultimele luni o adevărată modă pe afară, în SUA și în Germania, dar știu două cupluri și în Ro. Este moda amantului oficial sau a amantei oficiale, declarate și asumate de către toată lumea. Fericirea căminului, acea casă de piatră, trebuie cumva prezervată. Rezervată. Dar oare, în aceste condiții, la vedere, mai există oare fericire? Și câte straturi de ipocrizie și cinism, învelite într-un aluat dens de materialism și egoism, există acolo?
Există cai ce zburdă liberi pe câmpii, niciodată înhămați sau înșeuați, și cai ce trag la căruță sau merg în buiestru zi de zi. Evident că fiecare are fericirea lui. Nu există nimic absolut.
Există pisici ce merg libere pe toate acoperișurile posibile și imposibile și pisici ce nu ies din casă nici pe hol sau în curte.
Un mix bun chiar nu putem găsi?
Simt că examenul cel mai dur și mai valid al unei relații, de orice fel, nu doar amoroase, este acesta: să lași pe celălalt partener liber, dacă asta vrea sau pare că ar avea nevoie, așteptând în liniște confirmarea timpului asupra relației voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.