Fals și ipocrizie - omniprezente.

Falsul și ipocrizia este în toți și-n toate. Sunt tolănite și înșirate peste orice mișcă. Coaja și poleiala e icoana ce ne interesează azi, mâine nu există pentru majoritate. Poimâine este menționat doar verbal, rar, ca spectru al refuzului sau ca perspectivă perpetuă a amânării. Puțini se uită la luna sau anul următor, şi coincidență sau poate nu, doar aceştia sunt cei mai liniștiți, mai zâmbitori, mai bine.

Știu că astăzi să fii autentic este un lux. Este un lux orbitor și pe care nu și-l permit nici măcar mulți dintre marii bogătași. Pentru că atunci când te arăți autentic, când te dovedești spontan, natural, gloata te va izola instantaneu și te va împinge într-o periferie.

Ostracizarea celui autentic, nedeghizat, neregizat, este astăzi făcută cu viteza cu care odinioară se tăiau capetele celor ce susțineau că Pământul e rotund. ”E pur si muove!” a mai murmurat Galilei și a lovit pământul cu piciorul în timp ce se ridica din genunchi la judecată.

Feisbucul este tărâmul suprem al ipocriziei. Aici lumea spune orice ca să primească un laic, un pupic, o inimioară. Ne place mângâierea orgoliului. Puțini pun degetul pe rană, mai nimeni nu pune sare vindecătoare. Dar ipocrizia cancerigenă a rețelelor de socializare este protejată și dezvoltată de noi, cei care intrăm zilnic aici și apreciem doar coaja, poleiala, falsul. Care vor crește până ne vor exploda în față și ne vor trezi la dura realitate într-o bună zi. Să sperăm! Viața reală e grea, dar e frumoasă, are satisfacții concrete ce rămân. După ce ai închis feisbucul pe care ai irosit zeci de minute zilnic, tu cu ce rămâi la sfârșitul zilei?

Apoi turma se miră că le merge greu, că ei sunt porci și ele sunt curve. Cum altfel?!?
Cine să știe care este adevărul?
Cine să spună lucrurilor pe nume?
Cunoști tu pe cineva care s-o facă și să fie apreciat?

Eu habar n-am!