Doar după ce microbul timpului liber ți se va înşuruba în preocupările zilnice şi exact la momentul cronicizării neliniştii cauzate de virusul vacantozei permanente vei putea spera a începe timid să trăieşti.
Să trăieşti, nu să viețuieşti.
Eu ies la o plimbare în parc.
Tu ce faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.