Să fii drăguțică și deprimată constant tinde să devină o majoritate. Cum putem numi asta?
Să pierzi constant bătând la o ușă ferecată și să râzi stupidă acceptând nonșalant joasa speță nu este înțelegere. Dar ce este?
Să repeți mereu acceași greșeală nu mai este o eroare, nici măcar o întâmplare. Știi bine cum se numește, da?
Tu ești deșteaptă, nu ești ca celelalte. ok?
La fel se numesc toate cele trei.
După o anumită vârstă vei regreta amarnic fiecare zi și oră irosite nesăbuit. Și ai să zici că bărbații sunt porci. De data asta s-ar putea să ai dreptate. Dar e prea târziu. Mult prea târziu.
Să pierzi constant bătând la o ușă ferecată și să râzi stupidă acceptând nonșalant joasa speță nu este înțelegere. Dar ce este?
Să repeți mereu acceași greșeală nu mai este o eroare, nici măcar o întâmplare. Știi bine cum se numește, da?
Tu ești deșteaptă, nu ești ca celelalte. ok?
La fel se numesc toate cele trei.
După o anumită vârstă vei regreta amarnic fiecare zi și oră irosite nesăbuit. Și ai să zici că bărbații sunt porci. De data asta s-ar putea să ai dreptate. Dar e prea târziu. Mult prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.