Să pierzi constant bătând la o ușă ferecată și să râzi stupidă acceptând nonșalant joasa speță nu este înțelegere. Dar ce este?
Să repeți mereu acceași greșeală nu mai este o eroare, nici măcar o întâmplare. Știi bine cum se numește, da?
Tu ești deșteaptă, nu ești ca celelalte. ok?
La fel se numesc toate cele trei.
După o anumită vârstă vei regreta amarnic fiecare zi și oră irosite nesăbuit. Și ai să zici că bărbații sunt porci. De data asta s-ar putea să ai dreptate. Dar e prea târziu. Mult prea târziu.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!