Alergăm ca ”să ajungem”.
Ne batem ca ”să reușim”.
Ne agităm ca să ”(ne) realizăm.”
Uneori mergem prea repede.
Uităm de acasă.
Acasă în noi, în interior.
Acolo, in interiore hominem, e singura casă, de fapt.
Acolo, in interiore hominem, e singura casă, de fapt.
Mergem deseori atât de repede și de tare încât ne lăsăm sufletul în urmă.
Și dacă sufletul ni-l pierdem, atunci cu ce mai rămânem?
https://mnmlistro.blogspot.com/2014/07/fericire-cu-de-toate-imediat-deodata.html
Și dacă sufletul ni-l pierdem, atunci cu ce mai rămânem?
https://mnmlistro.blogspot.com/2014/07/fericire-cu-de-toate-imediat-deodata.html
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!