duminică, 22 martie 2020

Bărbații în vreme de război.

Motto:
”Ea: - Și eu ce fac acum?
El: - Ce știi și ce ai învățat.
Ea: - Serios acuma: ce-i mai bine să fac? Cum să mă pregătesc?
El: - Trebuia să te pregătești în ultimele patru-șase săptămâni. Ți-am tot spus, eu am tot scris...
Ea: - Credeam că glumești. Al meu zice că exagerezi, că e doar o gripă și să nu ne panicăm.
El: - Atunci să te salveze ”al tău”. O ști el ceva ce eu nu știu. Deși mă cam îndoiesc.
Ea: - Dar nu mă mai pot baza pe ”al meu” acum. E un inconștient! Zi-mi tu mai bine ce să fac...!”

Da, bărbații s-au împărțit mereu în trei categorii: două mari la extreme și una subțirică la mij loc.


Unii sunt panicați definitiv, nu ies deloc din casă, nu se ating nici pe ei fără mănuși, consideră că vine sfârșitul lumii, văd dușmani și scenarii apocaliptice la tot pasul, conspiraționita este boala lor cronică. Sunt turbați și fricoși.

Alții sunt perfect relaxați, ”e doar o răceala, e doar o gripă”, nu întreprind nimic productiv, nu se pregătesc temeinic, iau în derâdere pe cei care sunt îngrijorați, iau la mișto pe specialiștii mondiali care spun că nu-i deloc simplă situația cu pandemia de coronavirus. Sunt zâmbitori și degajați.


Între labagii din prima categorie și imbecilii din a doua, în zona de echilibru, de mij loc, puțini bărbați mai sunt rămași pe baricade și care să mai fie utili.

Femeile bune și înțelepte știu cum să aleagă și vor părăsi în săptămânile următoare pe cei din primele două categorii. Cele puternice vor supraviețui singure o perioadă și apoi își vor căuta și păstra cu dinții parteneri valoroși lângă ele în viitor. Poate că cele mai slabe vor rămâne în relațiile bolnăvicioase în această perioadă grea, dar multe dintre ele vor fugi mâncând pământul când totul se va liniști și va începe să revină la normal.

Femeile bune, blânde și înțelepte vor trece cu bine peste această perioadă.
Celelalte vor trăi după chipul și asemănarea lor, fix la nivelul alegerilor făcute de ele mereu în viața de zi cu zi.

P.S.:
”Ea: - Și eu ce fac acum?
El: - Ce știi și ce ai învățat.
Ea: - Serios acuma: ce-i mai bine să fac? Cum să mă pregătesc?
El: - Trebuia să te pregătești în ultimele patru-șase săptămâni. Ți-am tot spus, eu am tot scris...
Ea: - Credeam că glumești. Al meu zice că exagerezi, că e doar o gripă și să nu ne panicăm.
El: - Atunci să te salveze ”al tău”. O ști el ceva ce eu nu știu. Deși mă cam îndoiesc.
Ea: - Dar nu mă mai pot baza pe ”al meu” acum. E un inconștient! Zi-mi tu mai bine ce să fac...!”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.