Există varianta să poți supraviețui, evident cu niște pierderi imense de sănătate, și fizice și psihice, cu deteriorări mentale, unele ireversibile, pentru aproximativ o lună de zile.
Dar oare ai să pot să trăiești în frică, în panică, în teroare, în neliniște, în agitație, în stress și haosul început în aceste săptămâni pentru o perioadă de șase luni? Dar un an? Dar dacă va trebui un an și jumătate să te pui la adăpost? Crezi că ai să poți să reziști?
Nu ar fi mai bine dacă am face niște pași înainte, cu curaj, să scăpăm de ceea ce ne îngrijorează și să înfruntăm ceea ce ne sperie atât de mult?
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!