marți, 13 martie 2018

Dor dureros de maladivii bani

Am scris mai demult o poveste auzită pe stradă în drum spre parc, chiar în ultima parcare înainte de intrare. Aici.

Dumnezeu îmi tot aduce la urechiușe mai multe asemănătoare.

Din ciclul
 ”Chiar nu văd ce interes aș mai avea să-l mai iubesc în continuare.”


Ieri am mai auzit una bună, bacâreşteană:

”Cine este el să-mi spună mie dacă să-mi fie dor de el sau nu? Pentru banii pe care mi-i aruncă el acum, n-are cum să-mi mai fie dor de el.”

Ce ar trebui eu să înțeleg din mesajele pe care mi le transmite Doamne-Doamne?
E ceva de înțeles?
Are sens să ne batem capul cu problemele altora?
De ce sunt banii atât de importanți pentru unele persoane în 2018 în România?
Habar n-am.
Și nici nu cred că mă interesează.
Fiecare primește fix ceea ce caută și merită.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.