”Mi-ar plăcea să putem vorbi orice, fără să ne temem că am putea fi judecați, pedepsiți sau blamați pentru gândurile sau aspirațiile noastre.
Aș vrea să nu avem secrete, iar când ceva important se petrece în viața noastră, imediat celălalt să fie primul care află, care se pune pe gânduri, căruia îi ceri părerea, binecuvântarea, îndrumarea sau sfatul.
M-aș bucura să existe atâta deschidere între noi și o adâncime confortabilă a comunicării, încât orice eveniment sau sentiment ori stare să încapă între noi și să le putem discuta pe toate, fără ca sufletele noastre să se îndepărteze un milimetru sau relația noastră să se fisureze vreodată.
Așadar, ce ai hotărât? ”
- Fragment din finalul textului de onestitate.
https://mnmlistro.blogspot.ro/2017/05/bratarica-brosa-pieptul-cald-si-deschis.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.