Ciudat nu este că ne facem rău singuri. Şi medicamentele trebuie să se vândă şi branşe largi să aibă o meserie şi un cozonac de mâncat de pe urma autosabotării noastre.
Dăunător nu-i că nu mai poți distinge albul de negru şi că nu mai ai răbdare şi nici timp să judeci limpede. Goana calului a devenit plimbare de melc pentru majoritate.
Fiecare
ştie ce i se potriveşte mai bine, iar soarta ta eşti tu.
Dureros este când îți vezi semenul căzut şi ştii că
n-ai cum să-l ajuți.
Nu pentru că nu ar accepta paharul de apă ci pentru că spectatorii vor râde şi de degringolada celui în dificultate şi de refuzul acestuia în a fi ridicat, dar vor persifla, suspiciona şi ironiza şi pe binefăcător.
Ce se întâmplă cu noi?
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!