sâmbătă, 24 martie 2018

Neputințe

Rău nu este că ne abrutizăm accentuat de la an la an. Sunt companii care trăiesc speculând asta.

Ciudat nu este că ne facem rău singuri. Şi medicamentele trebuie să se vândă şi branşe largi să aibă o meserie şi un cozonac de mâncat de pe urma autosabotării noastre.

Dăunător nu-i că nu mai poți distinge albul de negru şi că nu mai ai răbdare şi nici timp să judeci limpede. Goana calului a devenit plimbare de melc pentru majoritate.


Fiecare ştie ce i se potriveşte mai bine, iar soarta ta eşti tu.

Dureros este când îți vezi semenul căzut şi ştii că n-ai cum să-l ajuți. 

Nu pentru că nu ar accepta paharul de apă ci pentru că spectatorii vor râde şi de degringolada celui în dificultate şi de refuzul acestuia în a fi ridicat, dar vor persifla, suspiciona şi ironiza şi pe binefăcător.

Ce se întâmplă cu noi?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai."
Mulțumesc.