vineri, 23 martie 2018

Eu cu tine = eu cu mine

Când sunt fidel iubitei mele, e normal și sănătos așa, eu îmi sunt fidel mie însumi mai întâi. Este o formă de respect invizibilă pe care mi-o acord mie fără ca nimeni să ne știe.

Când sunt respectuos și afectuos cu partenera mea, cu al meu dulce, blând și înțelegător vesel companion, da! - de la con panem, eu mă respect și sunt afectuos cu mine însumi mai repede. E o formă de alint pe care mi-o acord întâi mie, ca să am experiența s-o pot dărui și altora.

Dacă, dimpotrivă, mint sau păcălesc pe cel aproape de mine, ce rușine trebuie să-mi fie!, de fapt eu mai întâi m-am păcălit pe mine și m-am mințit eu pe mine însumi mai întâi, vai mie!.

Dacă suntem într-adevăr suflete pereche, așa ar trebui să fim mereu, când plânge unu suferă automat și celălalt, negreșit, fără ca să știe unul de durerea celuilalt, totul ar trebui să meargă prin aer, nespus, doar înțeles și subînțeles, simțit.

Când ești cu cineva și zici că-l iubești, dacă într-adevăr este iubire acolo și nu altceva, nu numai că nu-l rănești niciodată cu bună știință, dar tot ce faci este spre binele și folosul celuilalt. Pentru că celălalt ești tu.
Tu, da!, TU!
Tu și tu și tu!
1LoveU2!

13.02.2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai."
Mulțumesc.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.