Ziua 62/365, anul 1/2.
Na!, că au trecut deja două luni. Cine ar fi crezut?!?
Timpul trece cu o viteză amețitoare.
Și deja sunt mai multe semne bune în aceste peste șaizeci de zile grele.
Răbdarea va fi mereu recompensată.
Să nu disperi în momentele cele mai negre este o avere.
Iar marile averi se refac cu rapiditate.
Mai ții minte?
”Cine a avut o să mai aibă, cine a fost o să mai fie.”
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!