Tot timpul am fost fascinat ce repede se adună oamenii în număr mare și foarte mare la bine și la dans, la petreceri, la nunți și botezuri, la plăcere și veselie.
Observ că la veștile rele, în momentele grele, la înmormântări, la durere, se adună și vin mult-mult mai puține persoane din fix aceleași familii și neamuri de mai sus.
Lumea multă, oameni puțini.
Știu că n-ai să înțelegi, e ok, e normal. De aia și scriu.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!