Ziua 76/365, anul 1/2.
Repostare (nu găsesc originalul)
Nu-i nici o problemă dacă mai minți din când în când părinții, copii, soțul sau soția, prietenul sau prietena, amantul, prietenii sau amicii.
De cele mai multe ori o minciunică nevinovată salvează timp de explicații inutile și de complicații nesolicitate, de acord cu tine.
Dar să te minți tu pe tine este de neiertat și reprezintă o cale sigură și bătătorită către nefericire.
Să spui că vrei să te odihnești mai mult și să ai grijă mai multă de tine și apoi să mergi la două-trei petreceri până dimineața plus să-ți umpli mai multe weekend-uri din viitor cu activități slab utile trupului și sufletului tău, unde mai și zici că nu-ți place să participi, este un exemplu în care te minți tu pe tine și pe încă cineva, minim.
Să spui că vrei iubire și liniște în dragoste în timp ce dormi cu dușmanul sub același acoperiș este o altă minciună pe care ți-o spui și cu care nu vei putea trăi relaxată.
Să te minți pe tine este cu adevărat grav.
Restul nu contează.
Dă-i în plm pe restul!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!