”La tăți ni-i greu.”
Normal.
Nu scapă nimeni de doamna cu coasa.
Diferența este clară: unii savurează discret și sunt liniștiți, alții epatează cu orice ocazie și sunt mereu neliniștiți, bolnăviori, îngrijorați.
Mai puțin e mai bine.
”Con panem”, mai ții minte?
O felie de pâine și un pahar de apă.
Companioni.
Hai, că nu-i chiar așa de greu!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!