Am pierdut mulți prieteni pentru că le-am oferit sfaturi gratuite și nesolicitate. De patru persoane îmi aduc aminte cu ușurință chiar acum.
Doi bărbați și două femei. Ciudat este că îndrumările mele chiar s-au dovedit viabile peste timp. Ei și ele nu le-au urmat atunci, drumurile noastre ne-au despărțit, dar amicii comuni îmi spun că regretele sunt discrete, dar profunde.
Pe mine nu mă mai încălzește cu nimic să tot am dreptate. Nu mă mai mângâie cu nimic că toate analizeze mele au fost pertinente, clare și corecte.
Prefer pacea, liniștea și să las lucrurile așa cum își dorește fiecare.
Sfaturile, îndrumările, analizele sau sprijinul se acordă exclusiv celor care le solicită cu ardoare și ”plătesc” cu tot sufletul pentru ele.
Cum era aia veche și bună? ”Avocatul neplătit este bun de pălmuit.”
S-ar putea ca eu chiar să nu le știu pe toa(n)te. De aceea trebuie să le iau pe rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.