Ziua 59/365, anul 1/2.
”Să dai o șansă.”
”Să încerci...”
”Să vedem cum e...”
Sfidarea normelor morale ancestrale duce într-un singur loc.
Piatra care se tot dă de-a dura nu va prinde niciodată mușchi.
- ”Și dacă eu nu vreau să prind nici un mușchi?!?
- Să nu te mai plângi că ți-e frig când vine frigul sau că disperi și ești singură la momentele importante și că ți-e greu când altora le este foarte ușor.”
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!