Uneori depresia te mușcă de degetul mare de la piciorul stâng. Tu mușc-o înapoi de labă!
Alteori depresia te mușcă de lombari sau de genuchiul stâng. Mușc-o și tu rapid de piciorul celălalt.
Dar când depresia te mușcă de umărul stâng, de gât până sub craniu pe stânga, de piept sub claviculă pe stânga sau pe spate de lângă omoplat pe stânga ai un singur lucru de făcut ca să mai scapi: Mușc-o înapoi de față, smulge-i carnea și sfârtecă-i urechea!
Dacă tu n-o muști sălbatic pe ea înapoi, și doar te alinți zicând că n-are ce rău să-ți facă o mică depresie, dacă n-o sfâșii bucăți, s-ar putea să nu (mai) scapi niciodată de ea...
Unii spun că oricum nu există scăpare și că de ce fugi n-ai cum să scapi.
Iar să stai locului liniștit...
~Vincit qui se vincit.~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.