luni, 24 decembrie 2018

Rădăcini. Verticalitate. Viziune.

Dacă memoria ta nu reține mare lucru din istoria părinților și bunicilor tăi, brava ție!. Sau vai ție! Acolo, din rădăcini, ar fi fost o sursă solidă și perenă de energie, cu acea calitate a stabilității elementelor bine ancorate în zone cunoscute, proprii. 

Calitatea educației și a valorilor transmise de predecesori, aici va trebui să ai puțin noroc, îți poate imprima un destin diferit, mai liniștit. Fundația este esențială pentru orice stabilitate pe termen lung. Pe termen scurt toți proștii ”se descurcă”.
Să zicem că n-ai avut norocul unei baze solide. Părinții tăi au fost cum au fost, asta este, n-ai ce face, dar tu te poți școli și cizela și singură. Astăzi există o grămadă de surse de informare și educare la distanță de un click. Nu fi naivă, doar dacă nu vrei nu te poți îmbunătăți. 

Scuze vor exista mereu, dar ceea ce ești, aia oferi, iar în funcție de ce oferi, cam aproximativ același lucru vei atrage în viața ta, fie că vorbim de un partener, de bani, de sănătate, de încredere sau de emoții. 

Cu toate acestea, chiar dacă lipsesc sau sunt precare și ele, tot mai există o șansă: să fii onestă, corectă, verticală, de încredere. Stâlpii de rezistență sunt extrem de importanți. Știi că nu-i bine să minți, să furi, să înșeli, da?

Cele două de mai sus, rădăcinile și onestitatea, pot fi elemente care să te ajute să vezi mai ușor în viitor și să acționezi în consecință pentru o viață relaxată. Viziunea îți poate fi dată de trecut, dacă trăiești autentic tu cu tine prezentul. 
Viitorul este clar atunci când toate din spate sunt curate, limpezi, așezate, drepte. Indiferent cât de nouă și curată e casa, indiferent cât de mult ai investit în mobilier și amenajări noi și frumoase, cât timp ai să ții un hoit în cămară sau în subsol totul va pute în jurul tău și puțini se vor apropia, mai puțini vor rămâne.

Știu multe corturi perfect fericite. Acum au apărut pe piață și corturi care se montează ușor, simplu și rapid. Unele se auto-montează, nu mai este nevoie să meșterești la ele o veșnicie până să te poți adăposti înlăuntru. Nu mai este ca pe vremuri când totul mergea greu, mai rar, mai inegal, îți trebuia o trusă de scule. 

Azi toți vor egalitate, ce bine!. Corturile n-au nici o bază, n-au nici o fundație. Doar niște fire subțiri sunt ancorate în nisipul fierbinte sau de pietre des plimbătoare de la unul la altul. Stâlpii de rezistență sunt niște biete nuiele moi și elastice, ca și trupul sau caracterul. Dacă însă dai ușa cortului la o parte, ce fericire pentru tine, poți vedea raiul: ori marea în față, dis-de-dimineață, ori alcovul în spate, noapte de noapte. 
Dar nu-i cam puțin, nu-i meschin, să te mulțumești cu un început fără sfârșit? Sau să accepți o coajă sclipicioasă fără conținut hrănitor?

Evident că la primul vânt mai serios coșmelia va fi luată pe sus, dar cine mai este interesat în ziua de azi de altceva decât o vânare de vânt și o împușcare a zilei și a banului?

”Yes, you are right.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.