Zilele trecute mă uitam zâmbitor și melancolic la numărul vizualizărilor textelor mele în anii trecuți. Constat cu uimire și bucurie că sunt mai citit azi decât până acum două luni și jumătate când eram aproape zilnic pe feisbuc. Pe cvasi-inutilul și extrem de dăunătorul feisbuc.
Iar cel mai flatant și hrănitor-mulțumitor este faptul că sunt răsfoite și citite articole vechi, din anii trecuți. Deci doamnele au energia și plăcerea de a scotoci prin cămară, prin pod, după ceva să le încălzească inima sau să le protejeze spatele.
Mulțumesc!
Sărut mâna!
”Nu trebuia...”
Iar cel mai flatant și hrănitor-mulțumitor este faptul că sunt răsfoite și citite articole vechi, din anii trecuți. Deci doamnele au energia și plăcerea de a scotoci prin cămară, prin pod, după ceva să le încălzească inima sau să le protejeze spatele.
Mulțumesc!
Sărut mâna!
”Nu trebuia...”
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!