marți, 11 decembrie 2018

Nu fura!

Să ne înfrânăm drastic dorința de a lua de la altul, de la alta, de la apropiați sau necunoscuți. E instinctiv, știu, dar să ne controlăm. Ne va fi mai bine.
Când furi un leu, sub o formă sau alta, vei pierde zece lei în altă parte negreșit. Mai bine să ne retragem, să ne căim, să ne cerem iertare de la cel pe care am încercat să-l păcălim, sau măcar de la noi înșine. Autoevaluarea, autocritica și autopedeapsa în solitudine și liniște au rolul lor benefic și purificator, ele sunt mai valoroase ca orice eventuală sentință sau instanță publică sau oprobiu generalizat. Meditația în căință e fabuloasă.

Apoi să rămânem în gardă, constant vigilenți ca să nu mai refacem niciodată păcatul. Să nu ma furăm niciodată nimic. Nici măcar inimi. Nici măcar timp. Pentru că vom pierde de zece ori mai mult. Și inimi și timp. Iar când ți se fură inima, sufletul, abia atunci înțelegi de ce nu-i bine să furi, să minți, să înșeli.

Când nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu.

E o lecție aici, spune-o copiilor tăi. Eu am luat aminte, învăț, încă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.