Când furi un leu, sub o formă sau alta, vei pierde zece lei în altă parte negreșit. Mai bine să ne retragem, să ne căim, să ne cerem iertare de la cel pe care am încercat să-l păcălim, sau măcar de la noi înșine. Autoevaluarea, autocritica și autopedeapsa în solitudine și liniște au rolul lor benefic și purificator, ele sunt mai valoroase ca orice eventuală sentință sau instanță publică sau oprobiu generalizat. Meditația în căință e fabuloasă.
Apoi să rămânem în gardă, constant vigilenți ca să nu mai refacem niciodată păcatul. Să nu ma furăm niciodată nimic. Nici măcar inimi. Nici măcar timp. Pentru că vom pierde de zece ori mai mult. Și inimi și timp. Iar când ți se fură inima, sufletul, abia atunci înțelegi de ce nu-i bine să furi, să minți, să înșeli.
”Când nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu.”
E o lecție aici, spune-o copiilor tăi. Eu am luat aminte, învăț, încă.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!