joi, 27 decembrie 2018

Carieristă

Citez din memorie:

”Am 32 de ani. Muncesc de dimineață până în seară, uneori și sâmbăta/duminica de acasă. N-am pe nimeni (oficial). N-am un copil. N-am nici o relație. Nici nu cred că voi mai avea vreodată timp pentru ele. Sunt singură...”

Fără comentarii.

P.S.:

1. https://mnmlistro.blogspot.com/2014/11/sexul-fericirea-si-serviciul.html
2. https://mnmlistro.blogspot.com/2015/06/blestemul-obisnuintei-sau-mitul.html
3. https://mnmlistro.blogspot.com/2018/09/tu-pe-cine-imbogatesti.html



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai."
Mulțumesc.