luni, 9 martie 2015

Credință sau religie?

Sunt născut, botezat şi crescut până la 19-20 de ani creştin ortodox. Am trecut acum vreo 14-15 ani la slujbele catolicilor. I-am găsit mai aproape de felul meu de a fi de atunci. De vreo doi ani n-am mai fost nici la catolici la slujbe, deși mă simțeam destul de bine acolo. Astăzi văd lucrurile ușor diferit, dar nu m-am întors la ortodoxie. Am mers mai departe și asta se întâmplă de peste 4-5 ani.

Țara noastră este plină de biserici. N-are spitale, școli sau grădinițe, iar alea care au mai rămas sunt praf și pulbere, nu sunt bani pentru renovarea, consolidarea, îmbunătățirea lor, dar biserici se construiesc în draci după 1990. N-avem bani de locuințe sociale pentru tineri sau cei ajunși în dificultate, dar avem bani pentru ridicarea de biserici din metru în metru. 
Guvernul României și populația susține financiar colosala catedrală a neamului. Prost. Dar nimeni n-ar da un leu pentru sănătatea, învățământul, justiția sau siguranța copiilor lor. Ciudat, nu?

Cred că te poți ruga și la tine acasă. Te poți ruga și pe stradă, dacă asta îți dorești. Cred că rugăciunea și Dumnezeu sunt în fiecare, în sufletul lui, nu-i nevoie de o clădire specială pentru practica sau avea acestea. Mai ales dacă acea clădire se ridică într-o țară în care nivelul de trai și civilizație lasă mult de dorit în anumite zone istorice. Vezi Moldova și Oltenia, de exemplu, unde sărăcia lucie este omniprezentă. Și mai ales când se folosesc banii contribuabililor care nu au apă curentă și canalizare în multe părți ale capitalei țării, membră a UE, dar și în mare parte a municipiilor reședință de județe.

E cumva ca diferența dintre un ”clăpar” și un toboșar clasic. Amândoi generează bași, acel bum-bum de fundal al aproape oricărei melodii, dar unul pune un sunet înregistrat și apasă foarte rar clapele orgii, pe când bateristul lovește cu sete în continuu tobele ca să genereze fix același sunet. Mă rog, nu-i chiar același, diferă puțin. Pentru cei din branșă diferențele sunt imense. Dar grosul poporului nu face nici o selecție din acest punct de vedere. Nimeni nu înțelege nici munca și pasiunea toboșarului, nici cadența perfectă ce trebuie să-i acapareze tot trupul ce este în general atletic, nici sudoarea dăruirii efortului continuu pentru sincronizarea cu ceilalți din formație sau orchestră. Clăparul nu cunoaște nimic din toate acestea.

Eu nu văd cu ochi foarte buni faptul că aproape 90% dintre români au acceptat religia ca materie în școli. Când vestul civilizat răscolește știința și ajunge pe Marte căutând alte lumi, noi pupăm încă moaște cu asiduitate și ridicăm biserici semețe printre bordeie de chirpici, wc-uri în fundul curții și o mizerie de nedescris orașelor. Cu mătura n-ar da nici unul, cu acatistul dau 90%. 

Știu că de multe ori credința, în Dumnezeu, în Mama-Natură, în spiritul universal sau cum vrei tu să-i spui - e tot aia, a salvat mulți de la momente mai grele sau dificultăți existențiale. Eu însumi am depășit astfel clipe mai rele cu gândul și rugăciunea către o forță supremă ce n-a întârziat niciodată să-mi dea ajutorul. Să dea Bunul Dumnezeu să reușim să facem diferența între credință și religie habotnică. Dar și între ceea ce este în sufletul tău și se propovăduiește prin scripturi în antiteză cu ostentația mai marilor BOR care epatează în lux, haine scumpe, aur și limuzine noi de sute de mii de euro când enoriașii ei, marea lor majoritate, se zbat în cruntă sărăcie și ignoranță fără nici o posibilitate de a ieși de acolo pentru încă două-trei generații de aici înainte. Tot așa cum minim 2-3 generații înapoi au dus-o la fel de prost în trecut.

Așa este și cu misticul ce este acaparat de religie. De cel care pierde din vedere credința autentică ce trebuie să fie în el însuși, înainte de toate. Și când se uită că mersul la școală și la muncă sunt mai importante decât o clădire cu cruce pe ea în care să mergi să te rogi.

Momentul cel mai rău este când vălul religiei se lasă greu pe ochii obosiți de propagandă și consideri  că doar Dumnezeul tău există și este cel mai bun și drept. Și că ceilalți credincioși cu alte religii sunt proști. 
Iar când mai și trăiești în sărăcie, mizerie, incultură, împreună cu toți cei apropiați și cu rudele...

12 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur sa aud ca sunteti botezat crestin-ortodox. Banuiam, prin prisma valorilor pe care le promovati pe acest blog, ca sunteti dar parca ceva lipsea. Ati plecat si nu v-ati mai intors la Ortodoxie. Ce anume va impiedica sa va intoarceti? Incotro credeti ca mergeti mai departe? Daca sunteti credincios, si eu cred ca sunteti, de ce va impotriviti Bisericii? Sa fie pentru ca intr-adevar stiti sa faceti diferenta intre credinta si habotnicie? Daca da, poate imi explicati si mie care este aceasta diferenta. Oare nu toate vin de la Dumnezeu, inclusiv educatia si sanatatea copiilor nostri? Ce poate sa faca un medic sau un dascal cu copilul nostru daca Dumnezeu nu ii lumineaza mintea sa faca o treaba buna?

    Spuneti ca mersul la scoala si la munca sunt mai importante decat mersul la biserica. Eu nu vad nici un conflict daca mergi si la biserica si la munca/scoala. Si mai degraba mi-as pune nadejdea in Biserica, si in puterea ei de a ma pastori, deci in mesajul ei pe care, daca-mi permiteti, ateii il considera propaganda.
    As spune ca mai degraba o scoala sau un job se supun unor interese si valori care ne cultiveaza ca buni consumatori. In timp ce mesajul bisericii ne propune un stil de viata modest si minimalist cum va place si dumneavoastra. Oare vestul cel civilizat are nevoie de oameni credinciosi care il cauta pe Dumnezeu prin biserici si fac donatii? Sau au nevoie de oameni dispusi sa cumpere iluzii si satisfactii rapide pe bani multi? Comunitatea din jurul Bisericii e ca o familie mai mare, si vestul stie ca familia nu e un bun consumator.

    Consider ca credinta autentica nu stie nici de rusine si nici de trufie, dar cunoaste bucuria marturisirii sale printre semenii care o impartasesc. Sa nu uitam ca scopul pentru care crestinii ortodocsi trebuie sa mearga la biserica este nu doar pentru a se ruga cat si pentru a se impartasi cu Sfintele Daruri. Daca omul care imbraca haina preotului este ultimul pacatos, atunci noi sa facem exercitiul smereniei si sa ne apropiem de el sa primim darul, caci de la Dumnezeu il primim si nu de la om. Sunt de acord ca preotul ar trebui sa fie un exemplu bun si ca unii nu prea isi ajuta credinciosii, ci mai mult ii sminteste si-i indeparteaza de Biserica si Dumnezeu. Dar cu toate acestea, si cu toate ca sunt foarte multe biserici si inca se contruiesc multe, as vrea sa imi spuneti cate biserici goale sau cat de cat aerisite veti gasi duminica intre 10 si 12, daca totusi va veti intoarce la biserica noastra ortodoxa.

    Toate bune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa cum am mai scris si alta data, despre acest articol si asa cum ai scris si tu, in primul rand, toti, ca oameni evoluati, trebuie sa avem respect pentru altii si pentru religia lor, indiferent care aceasta este si sa nu ne credem mai superiori, sau sa afirmam ca numai noi suntem in posesia religiei absolute.
    In al doilea rand, tot asa cum ai scris si tu, este o diferenta considerabila intre o religie practicata numai traditional, sau una practicata habotnic, si o credinta in Dumnezeu, credinta care ne este oferita simplu si direct, iar pentru aceasta din urma nu am avea neaparat nevoie de atatea cladiri si biserici, deoarece Dumnezeu este omniprezent si am putea fi in prezenta Lui oricand si oriunde.
    *Articol foarte interesant si ma identific cu ideile din el.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Va rog sa ma iertati parinte, dar din pacate ortodoxia traieste mai mult sub Lege decat sub Har, sau altfel spus, e cu un picior in Vechiul Testament si cu altul in Noul Testament...

    RăspundețiȘtergere
  5. Sheherezada, asta ar fi cam cea mai mică problemă a bisericii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Claudiu Share: să construiești biserici și catedrale într-o veselie pentru a fi pline două ore pe săptămână, când marea majoritate a enoriașilor sunt săraci și locuiesc în magherniței și case de chirpici precare, cred că este puțin departe de creștinismul propovăduit de Mântuitor prin vorbele și faptele sale.
    Un enoriaș nepracticant fervent, dar credincios facerii de bine pentru aproapele lui.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ema, exact așa este, cum excelent ai spus: Dumnezeu este omniprezent!
    Este chiar în noi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui sa fie in noi, dar, din pacate, multi dintre noi i-L cautam pe la altii.

      Ștergere
  8. Poate pare cea mai mica problema, dar este CAUZA tuturor celorlalte la care te referi si tu..
    De fapt, vroiam sa spun ca chiar exista "mai departe" ;-)

    RăspundețiȘtergere
  9. Gelu Minimal sunt mai polivalent decat crezi amorash secularist "ce te dai vad pe al tau blog ca mare (revenit) ortodox"! Pff.......
    Lasa ca faci dta. tovarase cu nas borcant o utopie sociala ateista, fara religie predata tinerilor, fara lacasuri de cult unde omul e bun de la natura si nu e constrans de dogmele unei religi asumate.....
    Cei ca tine ne vor duce mai departe spre culmile unei noi lumi, o lume a unui om nou .... oh ... s-a mai facut asta ....
    Se numea Rep Socialista Romania......
    Damnnnnn .....
    Si eu care credeam ca esti original.....NOT!
    Auzi... intre noi fie vorba tu cand ai nasu infundat te duci la farmacie si ceri picaturi la 2 litri sau5??!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pripeşti în aprecieri. Citeşte, te rog, cu atenție. Te grăbeşti, dar e normal, eşti tânăr. Păcat de limbajul folosit.
      Nu fac politică, nu judec, îmi caut şi-mi văd limitele.
      Pace!

      Ștergere
    2. Eu fac rugăciuni uneori, nu miştouri ieftine juvenile, Imurluc dragă. Mai puțin e mai bine.
      Ca aici:
      http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/12/rugaciunea.html

      Ștergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.