vineri, 19 octombrie 2018

Să simți. Instinctual.

Știi cum este să auzi cu ochii și să citești pe buze? Nu, nu știi, dacă nu ești sau n-ai cunoscut îndeaproape un hipoacuzic. Urechile nu te pot ajuta să ”auzi” clar și limpede.

Cam același lucru este și cu vederea. Cea mai bună priveliște și cea mai adâncă perspectivă a lucrurilor și a oamenilor n-o poți avea privindu-i cu ochii. Exclus!

 Știi când închizi ochii în plăcere în timp ce guști ceva bun ca să poți astfel să simți mai profund savoarea bucatelor? Nu din papilele gustative vei afla calitățile unor mâncăruri. Trebuie să oprești lumina, uneori este indicat și să faci liniște ca să poți sesiza o delicatesă.

 De aceea doar când ești atentă poți vedea clar și doar folosindu-ți orice alt simț, dar nu ochii. Ochii NU prea te ajută să ”vezi” clar nici oamenii și nici viitorul.

 Instinctual, dacă ești liniștit, zâmbitor, relaxat, n-ai cum să greșești în decizii.

Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

Un comentariu:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)