marți, 30 octombrie 2018

”Ești bine?”

Și dacă nu sunt bine, ce?
Vine cineva să mă salveze? Cine? Și cum? Sau când? Uneori e prea târziu să mai salvezi pe cineva. Iar dacă nu-i târziu, foarte rar, nu prea știi cum anume să-l salvezi.

Cine putea să mă salveze odată este acum ori departe de mine, ori s-a îndepărtat de noi, ori sunt în pământ și nu mai poate să mă ajute decât luminându-mi calea.

Normal că nu vine nimeni. Cine să vină?
Dacă nu sunt bine, vai de mine!, trebuie să mă salvez singur. N-are cine să vină. Știi ce frig e la Slănic noaptea și dimineața?

Dacă nu sunt bine, am să plâng puțin, am să-mi șterg mucii cu dosul palmei, și apoi am să-mi dau și două scatoalce după ceafă ca să-mi revin. În fire. Și-n ațe.
Și o să-mi revin!

Sunt bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai."
Mulțumesc.