Cine să mă vadă? Și de ce?

Fac nudism de ceva vreme. Cu tata făceam la nămol la Techirghiol când nici nu eram la școală. În ultimii ani am redescoperit plăcerea pielii libere în aer și profit de Soare cu totul de câte ori pot.  
Îmi place senzația de libertate, îmi place mângâierea vântului, a apei, a celorlalte, în Soare, fără nici o textilă de protecție. 
Nu mai intru în detalii, am tot scris. Din păcate nu prea am cu cine, în general mă cam duc singur. Lumea e timidă, pudică, rușinoasă. Și bărbații, și femeile. Ce pierdere, pentru ei! Femeile sunt, totuși, cumva mai curajoase, mai dornice de a încerca, admit. Am avut câteva surprize plăcute, mari, fabuloase.

În ultimii ani, recunosc, am avut ceva mai mult noroc. Am întâlnit o femeie superbă, curajoasă, deschisă, liberă mental, prea liberă chiar, uneori, care nu se sfia să facă plajă goală cu sau fără mine. Dar și ea s-a cam dus din viața mea, așa cum se duc toate care n-au răbdare, e normal, s-a grăbit să plece către unul mai bun, mai darnic, mai generos. E ok, e normal.n-am oprit-o, nu opresc pe nimeni care nu vrea să stea din tot sufletul. Îi urez succes ei. Va izbândi cu siguranță, pragul meu era destul de jos. Va găsi pe unul care să-i ofere material mult mai mult și mai pe moment. Așa fac toți, apoi își retrag ambasadele după ce fisfalăul a mușcat nada. Dar la nudiști nu va mai ajunge prea curând, nici vorbă să mai facă dragoste în apă sau pe plajă, asta pot să-i garantez că nu va mai găsi niciodată.

Mai demult, sunt câțiva anișori de atunci, am ieșit cu un prosop să-l pun pe sârmă la uscat, mă întreba (cineva care nu știa că scriu aici și nici nu va afla niciodată sau de la mine, pentru că blogul acesta, dar și celălalt, mi-au adus numai deservicii până acum):

- Nu ți-e rușine să ieși în curte în curul gol? Dacă te văd cei de peste drum? Sau cei din blocul de vis-a-vis?

- Contează? i-am răspuns cu altă întrebare, jidănește. 

- Nu contează, dar dacă te pozează sau te filmează cineva?

- Așa, mă pozează și mă filmează, și...?!?