L-am întrebat ce mai face, cum este. Nu ne mai auzisem de multă vreme. A început tirada lui clasică, arhicunoscută, de mare afacerist, gagicar, dar familist convins. L-am întrebat ce-i mai face doamna, soția.
”E totul bine între voi?”
A tăcut brusc. A răspuns evaziv, a schimbat imediat subiectul: ”Lasă-mă cu doamna mea, tu ce mai faci? Cum o mai duci, cum merge cu gagicile, ce mai scrii? Cu ce te mai lauzi?”
”Uite, zic eu, tocmai fac plajă. Fac aproape în fiecare zi, cât pot de mult, cât încă mai este temperatura acceptabilă și Soarele darnic. Gagicile nu mă mai interesează, vreau să mă cumințesc, să mă așez la un loc.”
Se aude o pauză, un trântit de ușă, și-a închis ușa biroului să nu-l audă secretara, probabil.
”Plajă? Acum? În mijlocul zilei? Nababule! Stai, așa, mă sună ”a mea”. Te sun imediat înapoi să-mi spui de gagici, ce? ai înnebunit?. Și mă interesează treaba cu plaja alandala.”
N-a mai sunat. Acum e 17:17 și nu cred că mă mai sună azi. Poate mâine, dacă e Soare și nu-l sună ”a lui”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.